Pentru... NIMENI

Bune de dimineți, și capul cum te doare, de parcă ai fi mâncat sticlă pisată, ai fi înghițit o tavă de jăratic și ți-ai fi întors unghiile pe dos.
Reușești să realizezi că toate cuvintele ei cu care te mângăia încă mai plutesc prin jur pe undeva, chiar dacă ea nu te mai vrea.
Se trezește dimineața, se aranjează, se machiază schimbând ritmul timpului atât de încet, încât nu simte deloc nevoia de a se grăbi, nu mai are nevoie de tine.
Iar în ochii ei nu vezi nimic, nici o urmă de iubire în spatele lacrimilor care par a curge pentru nimeni.
O iubire care ar fi trebuit să dureze toată viața... Doare toată viața...

O vrei, ai nevoie de ea, și totuși nici tu nu o mai crezi când spune că iubirea ei a murit, tu crezi că ea are nevoie de tine.
Rămâi închis în casă, ea iese undeva în oraș, și spune că odată de mult ea a cunoscut pe cineva și nu-l va uita. Dar acum nu mai e, ea nu mai are nevoie de el.

...Mereu bune de dimineți, și capul cum te doare... Și vor fi momente când toate lucruile pe care ea ți le-a spus vreodată îți vor umple creierii, nu o vei uita niciodată.
...și-n ochii ei nu e nimic, nici urmă de iubire în spatele lacrimilor care par a curge pentru nimeni...